Weird day...


Hmm...ati patit vreodata sa zambiti fara sa vreti din cauza unei persoane ? Un zambet din ala prostesc care ti se intipareste pe fata doar la contactul cu ochii ? Incontrolabil moment. Chiar a fost amuzant. Amuzant si prostesc, dar totusi amuzant. Mi-a placut. Sau mi-a placut ce am simtit ? Irelevant aici.
Mi se pare ciudat sa te indragostesti. Probabil ma imbolnaveste facebook-ul vazand cate pustoaice de 13-14 ani se plang ca nu si-au gasit eterna dragoste. Si declaratii...asa de profunde...incat parca iti vine sa versi o lacrima, but then you see how old is that girl, and slap your face.
E dulce sa iti placa o persoana. E foarte...ciudat, in sensul bun...nu stiu cum sa explic. Dragostea nu e ceva palpabil, nu vezi nimic in jurul oamenilor. Daca am putea vedea o aura sau altceva, ar fi foarte simplu, dar poate asta e si frumusetea. Nu te astepti. E imprevizibil. Si daca ai si norocul sa se intample ceva in favoarea ta, simti ca visezi, in cazul meu, iti tremura picioarele si sa zicem ca rasar si 2-3 fluturi. Nu prea imi place sa discut pe tema asta pentru ca sunt doar iluzii. Asa le percep eu. Stiti ce v-am spus de balanta, nu ? Se aplica...Dar mi-as dori macar o data sa ma insel. Desi sunt slabe sanse...
Ce ar fi ireal ar fi...sa pot sa am ceva ce e numai al meu...stop azi senimentelor. Deci, o sa o zic o singura data pe blog: I fuckin' want to find somebody and let it kill me, fod God sake !
Am avut un 5% de bucurie prosteasca. S-a consumat. Inapoi la crunta realitate...
To be continued.