Feel like dead and gone.


Ce poate sa fie mai groaznic de atat ? Dintre sute de mii de ganduri ce se zbat incontinuu silentios prin minte si faptul ca nu pot fi vreodata destainuite si o dorinta crunta de a cunoaste o persoana, de a-I da jos masca si a-I asculta povestile fara sens, dupa cum ar spune el, dar atat de palpitante pentru persoana respective ?
Ce prostii pot sa spun...voi cititorii normal ca nu va dati seama. Sunt doar o furnica aici pe blog. Cuvintele nu au nicio relevanta pentru majoritatea. Cititi doar fraze lungi si incurcate, si atat. Prezenta spirituala si emotionala e absenta. In cele din urma sper sa nu ma transform intr-o melodramatica. Sec.
E rau sa speri in unele privinte. E groaznic. Te ucide. Te framanta. Te seaca. Imi imaginez uneori ca trebuie sa existe o balanta, ca niciodata nu poti sa ai parte in mod egal de ceva ce cantareste mai mult. Si echilibrul inseamna ca nu ai parte pe deplin de el. Exista doar sa fie. Nu vreau asa. Nu concep asa ceva. Sec din nou.
Si pana la urma, omul va fi vreodata feiricit ?
Cand ?
In ce circumstante ?
Ce trebuie sa faca ?
Ce nu trebuie sa faca ?
Poti sa iti pierzi toata viata incercand, si dand numai rateuri.
Viata e...imprevizibila. Nu are reguli clare. Regulile ti le faci, ti le concepi. Daca esti un om mort, le respecti pe cele ale societatii. Daca ai un suflet liber, esti un artist, iti fauresti propriile reguli. Societatea se va supara. Dar se va supara pentru ca ai ales sa ai emotii.
In orice caz, sunt ametita. Nu mai cred in...vorbe, fapte. Am interpretat prea mult. Si daca interpretez si imi creez scenarii, nu inseamna ca asa o sa se si intample. Deci cred ca merg pe imprevizibil. Nu stiu cand voi cadea. Dar nu cred ca o sa doara asa tare. Poate doar pe moment. Incep sa devin imuna, inumana. Emotiile ? La ce sunt bune ? Multi la prima vedere parca n-au suflet. Sunt stana de piatra. Dar cand ii cunosti, le e teama. De acele corzi sensibile pe care omul le poate atinge. Si din cauza asta sufera. In tacere. E cel mai subtil raspuns. Te ucizi in sinea ta.
Eu ? Sufar. Nu mai vreau sa fac nimic.
Si totusi...de ce simt ca...nu e bine...?
Off...pacat ca aceste cuvinte sunt o forma materiala a sufletului...o forma incompleta, pentru ca "tipetele", esentele vor ramane acolo unde le e locul, in mintea omului. De aici acea frica, pe care toata lumea o blocheaza printr-o impresie de stana de piatra, blocarea emotiilor. Dar o mica remarca, dragi cititori fantoma, frica...e o emotie...mai puternica decat orice altceva existent, si privirile oarbe sunt ca o carte deschisa catre ceea ce ganditi. Feriti-va de acest lucru, si impresia de sloi de gheata va fi mai bine conturata.