L..li...life



Off  ! Nu mai suport ! Nu MA mai suport ! Nu stiu ce se intampla cu mine si nu stiu ce se va intampla de acum incolo !
Sunt psihic moarta. Nu mai gandesc limpede. Incerc din rasputeri sa imi inchid mintea si nu reusesc. Imi doresc sa scap odata de tot ceea ce inseamna sa simti, de sentimente pentru orice om, fie prieteni fie altceva ! Sunt in agonie. Nu ma simt bine. Am o stare de lasa-ma sa te las...
Nu am conceput vreodata ca la o varsta asa de frumoasa sa am problem de genul. Niciodata nu mi-a trecut prin cap. Urasc al naibii de mult sa gandesc asa. Urasc problemele adolescentine de orice natura. Mi se pare foarte cliseic. Si nu imi place sa fiu ceva " normal ". Efectiv, urasc dramele. Sunt chestii de atras atentia. Le URASC. Nu sunt de mine. Vreau sa fiu ceva normal dar anormal. Stiu. Suna ciudat. Cum sa vrei sa fii asa dar nu asa ?! Esti debila ? Ma refer...sa fie ceva normal mie...tipic mie. Problemele adolescentine nu sunt de mine. Ma seaca sa vorbesc toata ziua cu anumite personae despre baieti. Dar, hei ! Traim intr-o lume in care avansam in tehnologie dar ne scade numarul de neuroni. Copiii de clasa a 10-a sunt din ce in ce mai prostuti ( folosesc un diminutiv din bun simt ). Subiectul cel mai discutat e cel despe bautura. Si te intorc astia micii pe toate partile cand vine vorba de bautura, cat bei, ce bei si cat te tine starea de betie, pana latri. Si daca ii intrebi un subiect mai, nu stiu, realist, se uita sui. Hooop usor copilas, ca viata nu se invarte in jurul bauturii. Inteleg insa ca tu te invarti in jurul bauturii. Doamne fereste, nu zic ca eu nu beau. Beau ca tot omul, la petreceri etc, dar imi place sa abordez subiecte mai...filosofice ? Citesc mult. Carti destul de ciudate sa zic asa  precum seriile Goosebumps ( si tot ce tine de carti horror ), si carti politiste la greu, psihologice si orice altceva care iti pune mintea in miscare.  Poate de aici mi se trage gandirea mai ciudata. Ahm, scuze, dar toti suntem diferiti. Imi place cum sunt. Imi place cuvantul "diferita".
Si...si...arhh, mai am si o furtuna zdravana in cap. Am o mie de idei, cuvinte, care din pacate doar zboara prin minte. Ce pot sa mai spun...nu e chiar asa palpitanta viata. Ajungi intr-un punct in care te intrebi care e de fapt locul meu printre oameni. Pur si simplu sa traiesc, si ?  Mea culpa dragi cititori, dar mi se pare ca totul e o bucla infinita. Am obosit sa mai lucrez la chimie. Am obosit sa imi mai pese asa de lume. Am cam obosit sa fac ceva. De ce ? Pentru ca pana acum am fost ceva gen: Waaah !! Trebuie sa fac asta, aia, apoi chestia asta ! Pentru ce ? Sa ma mentin intr-o ierarhie de oameni ipocriti ? Fratilor, nu am ajuns eu sa cersesc ca lumea sa ma accepte asa cum sunt. Ai o problema cu mine ? Sanatate ! Nu ai ? Acelasi raspuns. Oricum as intoarce povestea, intotdeauna va fi cineva care sa nu fie de acord cu principiile mele. Si mi se pare normal. Cand nu imi convine ceva, sar pe toti. Nu ma doare capul de ce cred ei despre mine. Pana la urma, interesul e in numele meu, nu al altora. Comentarii, exista si vor tot exista, barfa la fel.
Sunt usor nervoasa pe...tot ce exista. Probabil si pe bradul din fata casei, care evident nu are absolut nicio vina. Sa zicem doar ca sunt cam dezamagita de tot ce ma inconjoara...si ca am avut mai multe asteptari in anumite privinte. Dar, acum m-am lecuit. Pesimismul la putere ! Nu inseamna ca port doliu sau ca ma duc intr-un colt de camera si plang pana imi sar capacele, copilasi. Semnifica doar faptul ca e bine sa analizezi fiecare pas, fie rau, fie bun ( mai mult cel rau ), pentru ca eu una...na, asa m-au determinat anumite imprejurari. E bine. Ma simt in siguranta asa. Daca esti optimist, stai naibii si atarni de un fir de speranta. There is no such thing. Tu alegi daca vrei sa faci ceva sau nu. Tu iti cladesti viata, nu speranta.
Gata pe azi, fantomitelor. Sper sa ne revedem. Ciussss !!