Weird day...


Hmm...ati patit vreodata sa zambiti fara sa vreti din cauza unei persoane ? Un zambet din ala prostesc care ti se intipareste pe fata doar la contactul cu ochii ? Incontrolabil moment. Chiar a fost amuzant. Amuzant si prostesc, dar totusi amuzant. Mi-a placut. Sau mi-a placut ce am simtit ? Irelevant aici.
Mi se pare ciudat sa te indragostesti. Probabil ma imbolnaveste facebook-ul vazand cate pustoaice de 13-14 ani se plang ca nu si-au gasit eterna dragoste. Si declaratii...asa de profunde...incat parca iti vine sa versi o lacrima, but then you see how old is that girl, and slap your face.
E dulce sa iti placa o persoana. E foarte...ciudat, in sensul bun...nu stiu cum sa explic. Dragostea nu e ceva palpabil, nu vezi nimic in jurul oamenilor. Daca am putea vedea o aura sau altceva, ar fi foarte simplu, dar poate asta e si frumusetea. Nu te astepti. E imprevizibil. Si daca ai si norocul sa se intample ceva in favoarea ta, simti ca visezi, in cazul meu, iti tremura picioarele si sa zicem ca rasar si 2-3 fluturi. Nu prea imi place sa discut pe tema asta pentru ca sunt doar iluzii. Asa le percep eu. Stiti ce v-am spus de balanta, nu ? Se aplica...Dar mi-as dori macar o data sa ma insel. Desi sunt slabe sanse...
Ce ar fi ireal ar fi...sa pot sa am ceva ce e numai al meu...stop azi senimentelor. Deci, o sa o zic o singura data pe blog: I fuckin' want to find somebody and let it kill me, fod God sake !
Am avut un 5% de bucurie prosteasca. S-a consumat. Inapoi la crunta realitate...
To be continued.

                                                           Lacrimile, sangele sufletului



Asa cum dupa o zgarietura, se preling cateva picaturi de sange, asa si sufletul, o forma imateriala si totusi existenta, isi arata suferinta. Nu gasesc alta explicatie mai sincera, mai incocenta, mai...dureroasa pentru mine.
Nu mai vreau sa am emotii. De-ar fi asa usor doar sa le sting, si sa devin inumana. Pentru ca da, atata timp cat iti pasa, esti om. Durerea defapt ne face oameni. Fericirea nu dureaza niciodata. Si totusi, parca balanta vietii nu este in exchilibru aici. Probabil asta se intampla la oameni. Sau nu traim clipa ? E foarte incurcata viata. Nu are reguli, dupa cum am mai spus. De aceea cred ca e mai bine sa te agati de ceva palpabil, un tel, pentru ca telul nu se ascunde cand te vede, sau isi intoarce privirea cand tu incerci sa ii saluti. Telul sta nemiscat si asteapta sa il prinzi. Durerea nu poate fi decat in favoarea ta. Suferi acum, si  traiesti in victorie tot restul viatii. Oamenii oscileaza in schimb. Emotiile oscileaza, mai concret.
Aleg sa nu mai socializez. Aleg sa nu mai vad in fata ochilor decat chimie. Aleg o durere placuta.
Mi-am pierdut timpul, mintea si gandul. De ce ? Pentru ca mi-a pasat de oameni. Nu e bine sa iti pese. Unii au un orgoliu mult prea exacerbat si lacrimile dupa sunt pe masura.
N-am inspiratie azi. Am o durere prea adanca, ce din pacate nu o pot descrie. Mi-as fi dorit sa explic mult mai mult, poate scapam si imi eliberam mintea. O sa dureze cred pana...imi rup gandul de la o persoana. Regret enorm ca nu am putut sa o cunosc. Dar am inteles ideea.
Scuze daca sunt triste sau ciudate cuvintele pe care le folosesc sau felul cum vad eu lucrurile, dar concep acest blog ca pe un jurnal.
Pe curand cititori fantoma...

                                                               Feel like dead and gone.


Ce poate sa fie mai groaznic de atat ? Dintre sute de mii de ganduri ce se zbat incontinuu silentios prin minte si faptul ca nu pot fi vreodata destainuite si o dorinta crunta de a cunoaste o persoana, de a-I da jos masca si a-I asculta povestile fara sens, dupa cum ar spune el, dar atat de palpitante pentru persoana respective ?
Ce prostii pot sa spun...voi cititorii normal ca nu va dati seama. Sunt doar o furnica aici pe blog. Cuvintele nu au nicio relevanta pentru majoritatea. Cititi doar fraze lungi si incurcate, si atat. Prezenta spirituala si emotionala e absenta. In cele din urma sper sa nu ma transform intr-o melodramatica. Sec.
E rau sa speri in unele privinte. E groaznic. Te ucide. Te framanta. Te seaca. Imi imaginez uneori ca trebuie sa existe o balanta, ca niciodata nu poti sa ai parte in mod egal de ceva ce cantareste mai mult. Si echilibrul inseamna ca nu ai parte pe deplin de el. Exista doar sa fie. Nu vreau asa. Nu concep asa ceva. Sec din nou.
Si pana la urma, omul va fi vreodata feiricit ?
Cand ?
In ce circumstante ?
Ce trebuie sa faca ?
Ce nu trebuie sa faca ?
Poti sa iti pierzi toata viata incercand, si dand numai rateuri.
Viata e...imprevizibila. Nu are reguli clare. Regulile ti le faci, ti le concepi. Daca esti un om mort, le respecti pe cele ale societatii. Daca ai un suflet liber, esti un artist, iti fauresti propriile reguli. Societatea se va supara. Dar se va supara pentru ca ai ales sa ai emotii.
In orice caz, sunt ametita. Nu mai cred in...vorbe, fapte. Am interpretat prea mult. Si daca interpretez si imi creez scenarii, nu inseamna ca asa o sa se si intample. Deci cred ca merg pe imprevizibil. Nu stiu cand voi cadea. Dar nu cred ca o sa doara asa tare. Poate doar pe moment. Incep sa devin imuna, inumana. Emotiile ? La ce sunt bune ? Multi la prima vedere parca n-au suflet. Sunt stana de piatra. Dar cand ii cunosti, le e teama. De acele corzi sensibile pe care omul le poate atinge. Si din cauza asta sufera. In tacere. E cel mai subtil raspuns. Te ucizi in sinea ta.
Eu ? Sufar. Nu mai vreau sa fac nimic.
Si totusi...de ce simt ca...nu e bine...?
Off...pacat ca aceste cuvinte sunt o forma materiala a sufletului...o forma incompleta, pentru ca "tipetele", esentele vor ramane acolo unde le e locul, in mintea omului. De aici acea frica, pe care toata lumea o blocheaza printr-o impresie de stana de piatra, blocarea emotiilor. Dar o mica remarca, dragi cititori fantoma, frica...e o emotie...mai puternica decat orice altceva existent, si privirile oarbe sunt ca o carte deschisa catre ceea ce ganditi. Feriti-va de acest lucru, si impresia de sloi de gheata va fi mai bine conturata.

                                                 Dulce reverere, amare ganduri.

     Inainte de a citi, mentionez ca starea de melancolie mi s-a amplificat de la o melodie, nu foarte dinamica, dar cand esti sub o astfel de stare, devii mai profund si doar ritmul si versurile melodiei conteaza. Prin urmare, daca vreti sa intelegeti insemnatatea randurilor insisarate mai jos, si cel mai important, sa simtiti, rog sa ascultati melodia. Thanks ! :)

      Nu am mai scris de...4-5 luni ? Nu stiu exact, dar in acest moment simt nevoia sa imi eliberez mintea. Ati avut vreodata senzatia ca nu stiti unde sa fugiti in lume, ca existanta voastra ii incurca pe toti, si ca pana si faptul ca respiri este pur si simplu o greseala ? Nu stiu...eu asa concep lucrurile de o vreme. Si am si o ipoteza destul de palpabila...ca unii oameni  sunt pur si simplu lasati pe lume doar de a se izbi de toate temerile, si in loc sa mai vada la capatul tunelului o luminita, cat e ea de mica, patrund defapt intr-un abis.
      Am atata furie, suparare, melancolie, in mine incat nici cuvintele nu mi le gasesc...Doar lacrimi. Si o lista infinita de intrebari "De ce ?". Despic atat de mult firul in 7 in ultima perioada, incat am impresia ca totul se intampla cu un scop.
      Pur si simplu simt ca singura rezolvare e sa plang. Nimic nu e limpede in ultimul timp. Sunt confuza. Imprejurarile ma determina sa gandesc prea mult si sa interpretez. Si cruda intuitie este ca e posibil ca totul sa fie in zadar. Toata amagirea asta. Nu indraznesc sa spun ce ma framanta. Mi-e...frica ? Mi-e frica de tot. De cand ma stiu sunt o fire tematoare, candva curioasa, cu un zambet larg, dar cu trecerea anilor...l-am pierdut. Societatea, ierarhia in care traiesc mi l-au luat.      
      Toate " atacurile " primite de la oameni, daca pot fi numiti asa, m-au determinat sa imi pierd increderea in mine, sa nu am vreodata un cuvant de spus. Tot ce este uman creat, sufoca si distruge tot ce e pur. Si stau si ma gandesc uneori, eu de ce nu pot avea un caracter care sa taie in carne vie, sa nu am scrupule, sa ating corzi sensibile pentru a manipula oamenii, sa ii manuiesc aproape ca pe o marioneta ? De ce a ajuns asa umanitatea ? Ma tem de oameni.
       Nu ma simt in siguranta nicaieri. Doar in locurile neatinse de oameni, intr-o padure, unde inocenta se va pastra pentru eternitate, si unde linistea e singura muzica, un cant silentios, neinteles de oamenii normali, ce au inima otravita de ganduri marsave.

      Am incercat sa desenez personalitatea oamenilor, a strainilor, ceea ce ii reprezinta pe ei, sa schitez un puls de inima calda, o speranta ce zace in fiecare om, o scanteie ce ii face vii, motivul pentru care ei traiesc, am incercat sa desenez zambetul Acela ce unii spun ca e imperfect, si sa il fac sa atinga perfectiunea, sa le arat ca soarele poate sa atinga pana si cele mai intunecate colturi ale inimii, dar mana incepea sa imi tremure pe foaie, mina creionului se spargea pe masura ce "cunosteam" felul de a fi al oamenilor. Poate de asta, am incetat sa mai fac si portrete...pana si cele mai inocente trasaturi ale fetei au ajuns sa faca parte din lumea teatrului. Dar cred ca asa e lumea defapt...oamenii sunt doar papusi, pentru ca sufletul lor este patat, sau chiar inexistent...incapabil de a avea emotii.
      Cum este posibil sa nu te temi ? Cum sa poti sa te deschizi in fata cuiva cand coltii sai stau sa iti strapung firavul suflet, lasand rani adanci, mult mai dureroase decat orice revarsare de sange ?  
      Nu accept sa mi se spuna ca sunt "normala". Sensul cuvantului are un cu totul alt inteles pentru mine...unul simplu, dar foarte complex, din nou, pentru cei care au sufletul amarat. Normalitate inseamna sa intelegi cu totul altfel lumea, sa nu simti doar apa ploii cum te atinge, ci sa ii auzi suspinul, oful, sa ii asculti in tacere miile de ganduri ce se sparg pe pielea ta, cum te poate intelege in momente de melancolie...

      Nu multi pot intelege, dar cel mai dureros e ca nu multi pot simti...
      Lumea isi pierde din esenta. Ne atacam reciproc, uitand ca nu suntem obiecte.
      Realitatea doare...de aceea eu am ales sa fug. Ma aflu intr-o bucla infinita, pentru ca ma urmaresc zeci de ganduri nesupuse, si cel mai probabil vor ramane nespuse.
      Si totusi...
      Pana cand ?
 &

                                                       ADIOS FACEBOOK





         Recunosc, am de gand sa abordez un subiect putin delicat pentru unii dintre voi: FACEBOOK-UL. Yep...Si sincer chiar nu regret ca probabil va voi strica unora ziua cu acest post, dar si voi dragilor, m-ati enervat exagerat de mult uneori.

         Pentru inceput, propun un toast pentru mine.

         Dupa lungi amanari, mi-am dezactivat contul, pentru cel putin o luna-doua, si nu mai am de gand sa intru pe facebook absolut deloc in aceasta perioada. Pana la urma trebuie sa ne mai familiarizam si cu umanitatea, nu ?

        Ma imbolnavesc specimenele ( daca se pot numi asa ), care cer zi de zi like-uri sau iti trimit obsesiv tot felul de invitatii de cel putin 3 ori pe zi. Cumva Facebook-ul e Terra 2, si nu stiu eu ?

         Si tinand cont de faptul ca orizontul e asa de mare, iar eu am limita la scris, am facut o lista cu genurile de oameni care pur si simplu, NU ii sufar.


#1 " Pitzipoancele & Cocalarii "


         Pai...ce pot sa spun...indivizii acestia vorbesc practic propria lor limba. Ok, nu spun ca eu sunt perfecta. Nu ma refer la oamenii care accidental au pus o litera in plus, care au uitat o cratima sau au prescurtat gresit, pentru ca pana la urma tuturor ni se mai intampla, dar cand vad asa ceva pe newsfeed-uri :

                 " Karei-i threaba buai baghabonthule-i ?"

                   imi vine sa le trantesc un abecedar dupa cap pana latra.

                                     Agramatilor.Fara resentimente.

         Avand in vedere ca liceul nostru e in renovare, am fost amplasati in aria altui liceu care, ei bine...mai, e gradina zoo acolo. Sincer. N-ai cum sa eviti mimica si gestica lor. Iar parada modei rupe la capitolul extravaganta. Ma cruceam iarna cand le vedem pe tocuri de 10, dar si cand alunecau pe gheata, mai mare dragul sa te uiti. Bonus pentru mine.


#2 Cersetorii


         Hmm, poate nu sunt eu bine informata, dar am cautat sa vad ce inseamna mai exact facebook-ul.

         " Facebook started as a closed social networking for high school students in the US, with the purpose of helping them keep contact with their classmates and other high school friends. It meant to be an online yearbook, which always has all the student's faces in it, hence the name "Facebook", but make it come to life and be dynamic. Only later it was decided to make it into an open global social network, which is what it is today. "

         Mai pe scurt, socializare. Atunci WTF is up with this people ?!: " Nu credeam niciodata ca voi recurge la asa ceva, dar te rog, am mare nevoie de un like pentru a castiga acest concurs. Promit ca dau inapoi. Multumesc ! :*:* ". Intrebare : Ce te-a determinat sa recurgi la ASA CEVA ? Nu deveniti mai populari daca explodati in 1000 de like-uri. Dar unii parca ar avea nevoie de acel like ca de aer, si OMFG, parca mi-ar face o imensa favoare daca mi-ar da inapoi.

         Dragilor, inteleg totusi, e fain sa castigi. Devii mai increzator in tine, mai mandru, dar cand reusesti de exemplu sa castigi un concurs la care, ai cersit mai multe like-uri decat ceilalti cersetori, nu esti un zeu.

         Sau mai pot fi si astfel de...creaturi.

#3 Gamerii


         Cred ca sunt cei mai numerosi. Deci, primesc in fiecare zi, pe putin, 10 invitatii la tampenii de jocuri care nici macar nu merg bine. Astazi suprinzator am primit intr-o ora 23 de cereri de la aceeasi persoana, si cred ca daca mai primeam inca una, chiar iesea un star wars. Totusi, haideti sa va dau un pic pont: reluati serialul Casa Foster.

         Poti sa incepi sa iti cauti un prieten imaginar. Nu ne suparam.



#4 Ciudatii



         Lasand la oparte obsedatii care dau Like & Share la poze cu bebelusi semi-morti sau orice alt tip de poza care inspira mila, cu descrierea care se rezuma tot la cersit de like-uri, mai e o subcategorie de oameni care ma scot din minti: perosoanele care isi schimba poza de profil de n ori pe zi, ca nu cumva sa fie vreo unul care sa nu fi dat like. Pentru numele lui Dumnezeu, facebook-ul inseamna sa tii legatura cu prietenii ! E o intreaga filozofie care pana la urma se rezuma doar la acel click pe cuvantul LIKE.

         Si sa nu uitam de duckface-uri. Cum sa putem uita de ele ?! Acum serios, ce NU ii lipseste facebook-ului ? Poze nud ? Sau stai...cred ca am trecut si de asta.


         Dragi cititori, cam atat am avut de scris ( defapt aveam mai multe, dar...that's it ). Stiu ca nu pot schimba nimic la facebook, pentru ca nu ai ce sa le faci, unii chiar nu sunt inzestrati cu neuroni suficienti. Totusi o speranta pentru voi, oamenii din neanderthal, ar fi poate acest mesaj : " Numeroşi cetăţeni români îşi deschid conturi pretinzând că vor să ţină legătura cu prietenii lor, dar trăiesc din cerşetoria de like-uri, furturile de conţinut şi, după cum arată pozele pe care le încarcă în albume, chiar din prostituţie. Suntem dispuşi să le oferim românilor câte 300 de euro ca să se lase repatriaţi pe hi5, de unde au sosit iniţial” - Zuckerberg.

         Dovada certa ca prostia se plateste. Deci, va rog, mars inapoi pe HI5.





                                                         Love this cat.

 

                                                          MOODY


         Incerc sa imi gasesc cheful de a scrie, dar stau de ceva timp si ma gandesc cum sa formulez acest post. Nu am o tema anume de data asta, poate doar sa insir cateva cuvinte pentru a ma mai elibera de tot negativismul adunat pana azi. Cum sunt acum ? Fizic, praf. Psihic...nu mai am mult nici acolo. Noroc de saptamana altfel. Prea multe cereri de la profesori in ultimul timp. Too fuckin' much.
         Cea mai optima varianta de a-mi mai aerisi creierul ar fi fost o mica plimbare prin parc, dar nu putem fi cu totii de acord in anumite privinte, nu ? Nu dragi cititori, nu parintii. Vantul. Si-a manifestat punctul de vedere trantindu-ma putin de usa. Memorabil. Ce-i afara ? Un vant destul de straniu, care bate din toate directiile permanent, putina ninsoare, si o temperatura cam ridicata. Nimic anormal.
           Iar la muzica...secatuieste muzica buna. Nu am gasit nimic nou. Everything sucks this friday. Pana si  tema la mate parea mai distractiva, daca aveam. ( si da, preferam sa scriu, decat sa imi sfarsesc ziua numai pe laptop ).
           Si daca tot e vreme urata, de ce nici macar nu ploua ? Sa pot asculta sunetul ploii si sa motai linistita in pat ? Oricum, cred ca imi pot suplimenta  necesarul si prin ploaie " electronica ". Haha, si se pare ca intre timp mi-am amintit de o melodie destul de draguta.
            Auch, 00:37, deci starea asta de moody ar trebui sa dispara, macar la mine daca nu la vremea de afara.            

            Ma acapareaza incet-incet si somnul. Probabil are efect sunetul ploii, asa ca o sa inchei postul cu ce ascultam momentan. Poate are efect si pentru nocturni.

 

                                                      Good night !

                    Marele Eurovision

        Regret ca m-am uitat din nou la Eurovision. Mi-am poluat fonic auzul din cauza unor melodii " de doi bani "  si evident am ramas pokerface cand am vazut castigatorul.

        Atat am de spus: rusine Romania ! Si mai aveti si pretentii la un loc cat mai onorabil la internationala.

        E bun, me gusta. Anul trecut " Zaleilah ", anul acesta " It's my life " pe stil de opera, si cel mai probabil anul viitor va fi in trend dansul pinguinului pe ritm de populara.
        Anul trecut ati avut curajul sa o comparati  pe Loreen, nu ? Cea care s-a zgarcit la declaratii in timpul conferintelor de presa si nu s-a pozitionat muzical nicaieri. Nici nu stiti cat de mult m-am bucurat ca ea a castigat Eurovision, si ca Mandinga a iesit pe un loc destul de mic. Right in her face !

        Aveti mai jos cele doua melodii. Puteti compara ?

      

The best one.

And, dafuck is this shit ?!

  Un motiv intemeiat pentru care nu sufar muzica romaneasca. Fake-uri.

        Insa admit, mai sunt si mici ( minuscule ) exceptii.

Parerea mea: nu conteaza daca ai voce atata timp cat  iti bati joc de ea, sau o faci pe macho man in timp ce canti. Cred ca i-au murit laudatorii lui Mr. Muscle, sau a dedus ca va frange cateva inimi daca va sta incordat. 

To be continued...

                                                           
                             LEAPSA MUZICALA


       M-a doborat. Practic, plictiseala din jur m-a doborat psihic. Ma misc in slow motion ! Stau de zile bune incovoiata in pat, cu pernele navala peste mine, motaind cu castile in urechi, fara a misca nici macar un deget sau a citi o carte buna. Naadaaa ! No me gusta ! Nu sunt eu !

                                                                  DAR

    Incerc sa privesc si partea plina a paharului. Pe langa faptul ca am trandavit in pat, am mai si experimentat muzica noua ( I can't fucking belive it ), si in nenumaratele mele ture de somn m-am gandit la o le-le-le-leapsa.

  Am dat de unele care m-au mai dezamortit si m-au ajutat sa ies din transa asta ciudata. 

So, let's start.

1. Care este melodia ta preferata? ( pe moment )

Caut non-stop, si am un playlist foarte, foarte incarcat. Chiar mi-e dificil sa aleg una singura, insa la momentul actual, bat cele doua.

2. Cu ce melodie te-ai trezit, sau care a fost prima care ai auzit-o?

Una din doua. I really don't remember which one of them.

Blame the music, don't blame me.

3. Ce piesa asculti cand esti trista?

In general, recurg la melodii care sa ma ajute sa NU mai fiu trista. Dar sunt dati cand chiar nu sunt in toane bune si o dau putin pe rock. 

SAU

4. Care este cantecul care te caracterizeaza cel mai bine?

Mai mult ma regasesc in Lindsey. 

Plus ca si melodia ma caracterizeaza aproximativ 85%.

5. Care este melodia pe care o detesti?

In general muzica romaneasca nu o prea suport. My opinion.

6. Cu ce piesa ai asocia dragostea in viziunea ta ? Dar in realitate ?

Dragostea in realitate e cam mult spus. Dar in viziunea mea, o pot asemana 

                                                                cu...

7. Care este melodia ta preferata de care nu te saturi niciodata?

Ever ! One more night va ramane pe primul loc. 

8. Cu ce melodie ai asocia unul din visele tale ?

Trupa Owl City imi cam intelege visele in general. Dar mai sunt si exceptii.

9. Care este melodia care iti ridica mereu moralul?

Oldie but still good.

10. Ce melodie o socoti ca fiind cea mai erotica din toate care le-ai ascultat pana acum ?

And the winner is : Enrique.

Cred ca mai mult de jumatate din melodiile lui au aceasta tema...dar puteau fi si altele, mai " necenzurate " de atat.

SAU

So guys, this is my mini-playlist. 

Muzica e un adevarat drog. Creeaza dependenta intr-un sens bun. Nu-mi place sa stau fara casti cand imi fac temele sau invat. Iar cand cineva incearca sa mi le ia, se lasa cu cearta/scandal. Mare.

Ok now,

good night ! ( pot zice ca am incheiat cu ultimele 2 melodii, destul de sufocant )

                                      To do, or not to do




        Eeeepic ! Foarte, foarte epic ! Si GE-NI-AL !
       Mi-a trecut prin cap sa intitulez postul " Cum sa te desparti de prietena ? " dar devenam rea atunci.
      Subiectul clipului: o tanara incerca sa sara de pe o stanca abrupta, si in final sfarseste sa fie impinsa de prorpiul iubit. Asa a strabatut vazduhul la fel de gratios cum si-a exteriorizat recunostinta pentru tanar. ~ Screaming ~ . 
    
       Bun, inca rad, m-am uitat de 3 ori deja, si inca gasesc pur si simplu ca e foarte e-pi-ca. Totusi, daca eram in locul fetei, cred ca procedam la fel: ma plangeam ca nu vreau sa sar, eventual dadeam din picioare ca semn de protest. Daar, mie imi plac sporturile extreme. 
        Mi-am primit doza de has si astazi, asa ca vizionare placuta !

                                                             Scoala...


        Am doua cuvinte pentru micul levi: thumbs up.
       Ii admir mult punctul de vedere. E realist. Nu este un maniac perfect cu 10 pe linie care isi pierde orele de somn pentru a da bine in fata profesorilor, ci pur si simplu spune lucrurilor pe nume, si faptul ca nici macar el nu e capabil sa invete mereu la 16 obiecte. In viata nu o sa avem nevoie decat de 4-5 materii din intreaga " trusa scolara ".
Insa, a nu se interpreta gresit. Toata stima tinerilor cu 10 pe linie care sunt nativi din nastere.
        Si nu, nu caut scuze. Pur si simplu sunt fel si fel de profesori care te invata niste lucruri ca pe un algoritmel. Niciodata nu o sa ai sansa sa iti spui puncul de vedere legat de o problema la fizica, de exemplu, fara a se uita urat la tine si eventual a te jigni. Nu sunt deschisi la alte metode. Nu accepta creativitatea. Mintea omului este limitata. La scoala nu ai cum sa te dezvolti intelectual. Traiesti doar pentru a fi mereu evaluat, pentru ca asa traim noi, intr-o ierarhie de acest fel.
      Desteptaciunea nu inseamna a fi capabil sa tocesti, ci sa ai abilitatea de a reproduce ceea ce au gandit altii. Si din pacate tot mai multi dintre profesori nu asta urmaresc. De ce ? Pentru ca nici pe ei nu ii duce capul.
      Inveti la scoala inductie matematica, dar nu ai habar cand trebuie aplicata, si spune o clasa intreaga in prostie " - Inductie ! Inductie ! " fara ca macar sa te gandesti sa vezi daca ai cuantificator. Iar profesorul sta si spune in sila dupa minute bune " - Ah da, era si un oricare ar  fi n>=1 ". Dar daca nu era acel cuantificator, ce faceai ?! Nu se stiu bazele ! Se invata in continua prostie !
      Iar geniul pentru mine semnifica sa fii capabil sa aplici ceea ce inveti, sa ai acele sclipiri. Si nu ma refer neaparat la ceva material, palpabil, ci le modul cum privesti lucrurile, ce sens capata pentru tine tot ceea ce te inconjoara. Vorbesc probabil abstract dar...nu stiu...am o slabiciune. Sunt atrasa de mintea persoanelor cu o astfel de gandire. 70% din oamenii pe care ii cunosc mi se par...pierduti, daca ii intrebi ceva mai profund. Si ma omoara, ma sufoc. Din acest motiv nici nu prea ma deschid. Sunt sociabila, dar intr-un sens foarte restrans...Sunt timida, extrem de timida, din cauza societatii si, din acest motiv prefer sa fiu ceva nesemnificativ...pana la un moment dat. Imi place sa tac si sa ascult din umbra ceea ce altii vorbesc. Asa pot sa imi dau seama de caracterul lor, si cat de mult sa ma feresc de ei.
     Si pana la urma...mi-e teama si de genii. Cand te cunosti foarte bine pe tine inusti, poti manipula oamenii.
            Prefer sa...tac si sa nu mai zic nimic. :)

            Sper sa va dati seama defapt la ce se refera tanarul din clip.
       

Temeri

     
      TÉMERE, tem, vb. III. 1. Refl. A fi cuprins de sentimentul fricii, a simți teamă. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem... = mi-e teamă că..., mi se pare că..., socotesc că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji.
      
         Da...am decis sa scriu despre temeri, desi nu prea ma incanta cuvantul cand il aud. Ma face sa rascolesc putin prin amintiri, sa devin melancolica, putin vulnerabila, si sa imi repet de fiecare data: " Oah, ce bine mi-am inceput copilaria ! ".

   

       Care sunt cele mai mari temeri ale unui om, in general ? Intunericul, paianjenii, monstrii de sub pat, fantome, mumii, toate acestea fiind induse de...inconstient. Ce-i drept, eu am scapat de monstrii " inexistenti " cam in clasa a IV-a...destul de tarziu. Epic este ca acum doua saptamani mi-am luat iar meci de la Inconstient. " Si cine te-a speriat ? " In primul rand,  nu m-a speriat nimeni. Pur si simplu am vrut sa citesc faimoasa serie de carti Goosebumps si m-am uitat la Bloody Mary din lipsa de ocupatie. Cartile si filmul mi-au placut din totdeauna. Consecintele lor nu imi plac. ^^
       
      Bine, nu va imaginati ca la orice scartait sau zgomot, ma bag repede in pat si nu mai ies 2 ore. Asa am facut in primele 3 zile dupa ce am citit, deci nu e bai.
       Sa trecem la fapte. Mai jos e mica lista cu ce ma sperie foarte tare. 
      

#1 TUNETELE

       Aceasta temere, frica sau, nu stiu, defect, am dobandit-o cam pe la varsta de 3-4 ani. Era primavara, aproape seara, si daca am rasfoit bine prin amintiri, o zi de luni, singura in casa. Soarele aproape apusese, dar ultimele raze au fost acoperite in ritm alert de niste nori. Intuisem ca nu imi va placea ce va urma. Si a inceput: stropii de ploaia incepusera sa trosneasca in geam, iar valul de lumini provocat de fulgere cuprindea pana si cele mai intunecate colturi ale norilor. In timp ce fulgerele se intensificau, ascultam " rasetele " stinse ale furtunii pana cand, a picat curentul, si un fulger a scaparat in fata geamului urmat de un tunet asurzitor, ce a acoperit si cel mai mic zgomot facut de ploaie. Tin minte ca am inceput sa plang si sa tip concomitent, iar de aici nu imi mai amintesc nimic, nada, zero barat. 
       Cam asa mi-am inceput copilaria. Si stau toti si se intreaba " Cum sa iti fie frica de tunete ?!"." Asa bine. ". 


#2 INTUNERICUL

        Se poate deduce clar ca frica de intuneric a fost dobandita odata cu frica de tunete, nu ? 

       Practic, in camera era bezna cand s-a luat curentul, si normal ca m-am speriat, si inima a inceaput sa-mi bata inspaimantator de repede. Era hilar insa jocul de umbre din dormitor cand fulgera. Chiar memorabil de hilar. 

                  Cum fac fata celor 2 temeri ? Sunt un mandru posesor al unui ursulet de plus.

Si nu e nimic copilaresc.

      

   

      

     Cat despre filme, as nega daca as zice ca nu au vreo influenta asupra mea. Mi se pare foarte normal sa te sperii dupa ce te uiti la Bloody Mary de exemplu, sau Mirrors sau orice alt film horror. Si Goosebumps...ei bine, esentele tari se tin in sticlute mici.

      Spre a termina cu bine si acest post, aveti mai jos o melodie care sa mai detensioneze atmosfera.

      Danke pentru ca ati citit si un somn cat mai fantomatic !

                                      TROUBLEMAKER !

     

                                            *Le desene

     
                                                                               1.

2.

3.

4.

5.