Stupid thoughts



Heya fantomelor !
Cum o mai duceti ?
Eu, nu stiu. O duc precum orice om normal, desi stiti foarte bine ca nu prea sunt normala, but anyway...Ma mai tarasc asa prin realitate. Yuck...nu prea am inspiratie azi, dar mna...simt nevoia sa scriu. Poate imi vine pe parcurs. Hope so...
O zi destul de ciudata azi. Weirdo. Incerc sa ma detasez de realitate, you know, o ciocolata calda, un film, munte de perne aruncate in pat si, evident, un om care sta tolanit peste toti acesti factori indispensabili lenei ( that's me ! ). Am zis in ultima vreme: " Mai da-o naibii de viata. Fa-ti de cap si tu ! ".
Care mi-a repetat asta, il blestem. Mie nu imi e menit sa am o zi buna. Niciodata. Poate e de vina mintea pesimista, poate nu. We'll never know. Ma rog...filmul a fost, bleach, unul romantic. Fetele de varsta mea ar fi ceva gen: " Waaaaaaa !!!!! Ce romantic !! Ce dragutttttt !!!!! ". People, please be realistic. I was like " No shit, Sherlock ! Why to illustrate my fucking life ?! ".Sa nu ma intelegeti gresit, imi plac filmele de dragoste, comedie si mai ales alea horror ( nu prea ma uit singura in principiu, dar, dar... ) doar ca...e foarte naspa sa te regasesti cu totul in film. Name: Letters to Juliet.  Un film, intradevar, dragut. Nu neg asta. Dar e precum s-a vorbit de mine in film, precum m-am vazut pe mine. Si nope, in viata reala nu are un final fericit. Adica mno, incerc si eu cum pot sa mai ma detasez de lume, si vad ca am un noroc formidabil de a-mi arata un film cam cum merg lucrurile de fapt. Pot sa imi dau si eu seama ca nu stau in puf, karma idioata !
Nest chapter.
Termin povestea cu filmul, evident putin iritata, si inspectez muzica, noutati, ce mai vizioneaza altii, si vad o lista nesfarsita de melodii triste. Zic " Ok...hai ca sunt doar coincidente...nu e precum intregul univers al complota impotriva ta. Nici vorba." Increzatoare, am ales o melodie mai veche de la Daughtry, de care nu stiam de ea. Siiii, in final, curiosul a murit repede...

Mna, superba melodia. Dar starile melancolice te trimit pe alte meleaguri cand asculti muzica. Ma simt foarte ciudat. Foarte trista...? Si totusi, de ce ? Adica am incercat incontinuu sa ma desprind de lume putin, sa imi vad de pictat/desenat, putin de scoala, si ? Ce primesc in schimb ? Emotii puternice ? Am obosit, sincer. Sunt epuizata sa...incerc. Prefer de o mie de ori sa tintesc spre un tel decat catre oameni. Si totusi...Doamne, nu inteleg. Nu IL inteleg. E o enigma. Si NU il cunosc. Asta ma enerveaza. Ca nu il cunosc, desi este foarte diferit de toti. E un CIUDAT ! Fuck. Gata. I need a break. Abia astept sa plece. Am un orgoliu mult prea mare pentru a ma mai baga in seama. Deja mi-am calcat pe orgoliu. Urasc faptul ca de ce ma tem cel mai mult, aia se intampla. Abia astept sa plece...oh God ! Inca 4 luni ! Si scap...
Karma idioata ! Cred ca trebuie sa schimb si traseul spre pregatirea la chimie. Dar asta ar insemna sa fug de el...mda.
Sunt prinsa intre ciocan si nicovala. Dar pana la urma, ce mai conteaza ? Nu o sa observe. I mean, duh ! El a zis-o, nu ii pasa de oameni in general. Deci nu ies in minus cu nimic. Mai tare ma ajuta chestia asta. Si...o sa fiu nevoita sa ma port la sictir maxim cu el. Doar asa pot scapa...
Ok, destul pe azi. E tarziu deja. Numai nebunii posteaza la 2 dimineata.
Presimt...multe probleme. Dar pana la urma, ce mai conteaza ?
Ce ma bucur ca nu stie nimeni de blog. Asa ma mai eliberez, pentru ca nici prietenii nu prea iti mai sunt de incredere in ultima vreme...fuck like.

Noapte buna, pretenasi.