Proasta ! Proasta ! Proasta ! Proasta ! Da, fratilor ! Ma simt o proasta. Sau o iau eu pe aratura sau naiba stie ce altceva. CUM efectiv sa intelegi un om ? Prin fapte, nu ? Si CUM sa intelegi faptele lor cand te induc intr-o eroare de-ti freaca mintea intr-un hal ?! No, gata. Calm...
Deci, da. Nu am mai scris deeee 3 luni ? Nu stiu, nu imi pasa de asta. Simt nevoia sa scriu pentru ca pur si simplu consider ca nu si-ar bate cineva capul, timpul si nervii sa ma asculte. Nu cred ca exista astfel de oameni...nu MAI cred. Aceeasi poveste: am moralul la pamant. Cand imi era lumea mai draga ( de fapt am inceput sa intru in realitate ) m-am izbit iar de perete, iar am cazut in abis, iar vin seriile alea de interpretari de care m-am saturat si nopti pierdute in fata laptopului numai asa...ca nu pot sa dorm noaptea. Stiti cu totii ca sunt bufnita ( lil' ironic but can't show it...sorry ). CUM pana mea ( am incercat sa elimin din vocabular astfel de cuvinte dar...stiti si voi ca uneori nu e posibil ) sa vorbesti cu o persoana dupa ce ca te-a pus-o pe off vreo 2-3 zile si se baga dupa in seama ca un bou in turma de oi cu "ce mai faci ?", cam de vreo 2 ori ? Am tinut sa cred ca e mila, dar nici din TOATA mila bunului simt adunata, nu am putut sa aduc mai multe argumente sa intaresc ipoteza. Straniu. Sau pur si simplu, baiatul e putin nebun. Frumos, toate cele bune, am crezut ca o sa fie ok de acum. No, m'lady. Remember : life just wants to fuck you ! Multam, you fuckin' life !!!
Observ ca dupa persoana ma ignora. Nu dau prea mare importanta, am crezut ca mi se pare o data, de 2 ori, de 3 ori...pana ajung la concluzia ca doar cautam scuze. Ce zice realitatea ? Nici ea nu stie. Si ea e confuza, dragilor. Dar in schimb ma lasa pe mine sa judec. Si eu, un om mic, mic, mic in acest gigantic univers, n-am nici cea mai tampita ideea. Am ajuns sa nu mai am capacitatea de a mai interpreta logic niste chestii, avand in vedere ca am o minte foaaaarte deplasata. NU am idei. NU pot sa judec pe cineva dupa limitele sau standardele normale impuse de societatea noastra. Vorbim, ma pui pe off. Ma scoti de pe off, te bagi in seama, iar ma pui pe off. Din nou, ma scoti de pe off, te bagi in seama, dar nu ma mai pui pe off.
Deci...CE sa inteleg si eu ? Nu toate cele bune ? Vin eu de pe alta planeta sau alta galaxie, atata de indepartata incat...no. Si dupa ma ignori, si apoi cand incerc EU sa iti zic ceva, you just fuck up everything !
Poate sunt eu extraterestra...habar n-am. Ma ia cu dureri de cap. Si totusi...de ce naiba nu pot si eu sa incetez ? Adica nu inteleg...nu mai inteleg nimic. Nu prea ma pot folosi de cuvinte pentru ca nu stiu ce sa explic. Sper sa mai gasesc niste raspunsuri ( daca le pot numi asa ) la cateva intrebari. ( sunt pesimista, pe cine naiba incerc sa pacalesc ? )
Ideea e ca...si eu cand sunt timida, nu prea ma bag in seama, nu fac nimic, nimic daca imi place de cineva. Am un orgoliu in mine foarte naspa...am multe defecte. Dar datorita orgoliului, nu le prea arat. Dar pana la urma...orgoliul se aduna din cauza mulor intamplari din anii precedenti, ciocniri cu diferite persoane, unele potrivite, altele nu...Se vede ca am dat de multe persoane nepotrivite. De aici si pesimismul exacerbat.
Off...good night.